ModernPlaces.Pro - Explore! Dream! Discover! Gold Page!

Aflat pe valea Moselei la 50 km de Koblenz, Cochem este un oraș minunat care merită văzut nu numai pentru castelul care străjuiește valea, ci și pentru străduțele sale înguste și pitorești, mărginite de case cu structură din lemn care te introduc într-o atmosferă medievală. Cochem poate fi considerat bijuteria Moselei, fiind un oraș idilic, bine-cunoscut în întreaga lume, de unde și numărul mare de turiști care îl iau cu asalt în timpul verii.

În Cochem am ajuns mai după-amiază, în jurul orei 16:00, după ce, în prealabil, trecusem pe la castelele Stolzenfels și Thurant, și l-am străbătut rapid cu mașina în speranța găsirii unui loc de parcare pe lângă promenada Moselei. No chance! Cum pe lângă promenadă nu am găsit nici un loc de parcare, iar în orașul vechi este interzisă circulația mașinilor, am lăsat mașina într-o parcare supraetajată foarte aproape de orașul vechi, la 5 minute de mers pe jos. Vă recomandăm să parcați acolo în cazul în care ajungeți în zonă. Este vorba de parcarea de pe Endertstraße 20. O oră costă 80 de cenți.

Cum deja se făcuse târziu și porțile castelului se închideau la ora 17:00, am pornit în pas grăbit spre castelul care domină peisajul de pe o colină înaltă de 150 de metri. Am străbătut centrul vechi al orașului fără să mă uit în stânga sau în dreapta și iata-mă luându-mă la întrecere cu alți turiști pe drumul care urcă la castel, Schlosstraße. Drumul e anevoios, căci e în pantă și soarele de după-amiază ardea tare, dar nu mă las nici eu, deși abia îmi mai simt picioarele după ce astăzi mai urcasem pe jos la două castele: Stolzenfels și Thurant. Când ajung aproape sus mă întâlnesc cu un microbuz care cobora. Na, bravo! Mă mai chinuiam eu atâta dacă știam de microbuz? Pentru cei mai „slabi” de picioare recomand folosirea microbuzului. O călătorie costă 2,50 euro, iar dus-întors 4 euro. 

Ajung la poarta castelului în timp record și mă îndrept spre casă. Am noroc. Prind ultimul tur al castelului și plătesc fără să stau pe gânduri cei 6 euro, prețul biletului de intrare. Informații despre orele de vizită, prețuri etc găsiți pe site-ul oficial al castelului. Turul castelului se face cu ghid și durează cam 40 de minute. Vestea bună e că fotografiatul în interior este permis. De asemenea există și un tur în limba engleză. Dacă nu vreți să vedeți interiorul castelului, pentru jumătate din preț vă puteți plimba prin curtea interioară.

Castelul Cochem ar fi fost înființat în jurul anului 1000 de contele palatin Ezzo al Lotharingiei. Nu există însă dovezi scrise ale acestui fapt. Cert este că prima atestare documentară datează din anul 1130. În acest an se pomenește despre existența unui castel vamal care proteja stația vamală de pe Mosela. În acele vremuri râul era o importantă rută comercială care lega Germania de Franța.

Un secol mai târziu, castelul Cochem devine castel imperial (Reichsburg), fiind cucerit de regele Rudolf de Habsburg. Castelul Cochem nu rămâne multă vreme în posesia regală. După 12 ani de la cucerirea sa, acesta este ipotecat de către regele Adolf de Nassau pentru a finanța încoronarea regală. Astfel ajunge castelul în stăpânirea arhiepiscopului Trierului.

În secolul al 17-lea, trupele franceze ale Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, cuceresc și distrug castelul Cochem. Ruinele acestuia rămân abandonate până în anul 1868, când este cumpărat de comerciantul berlinez Louis Fréderic Jacques Ravené, un refugiat hughenot francez. Acesta va reconstrui castelul Cochem după gusturile sale.

Dar de ajuns cu atâta istorie. La interior castelul Cochem se prezintă destul de rustic. Ghidul ne prezintă câteva camere cu mobilier de epocă, veselă veche, tapiserii, tablouri și un șemineu decorat cu celebra ceramică albastră de Deft. Cele mai interesante încăperi mi s-au părut Sala de mese (Speisesaal) unde se află și cea mai valoroasă piesă de mobilier din castel – un bufet mare cu ceramică de Deft- și Sala Cavalerilor (Rittersaal) – de altfel cea mai impresionantă încăpere din castel. Ultima încăpere prezentată este Sala Armelor (Waffenzimmer), în care atenția tuturor este atrasă de o armura uriașă de peste 2 metri – celelalte armuri din castel sunt mici, de altfel nici oamenii din vremea aia nu erau prea înalți.